Administrația lui tommy boy funcționează nestingherit în sistem încercare și eroare, cu efecte atât de vizibile încât nici nu mai merită exemplificat. Totul pe spuza indirectă a tuturor buzoienilor care vor plăti pentru zecile de milioane de euro împrumutate pentru butaforii diverse, sau a celor care se dau deja cu capul de caldarâm, la propriu și la figurat, să sperăm că nu de la prea mare înălțime.

Cei peste 40 de agenți economici care activează în zona Unirii, mânați politic așa cum a concluzionat primarul, au constatat aproape imediat după preluarea de către municipalitate a lucrărilor de ”modernizare”, lucrări care în sine ne-au zăpăcit 3 ani de zile, că aventura lor economică e pe cale de a lua sfârșit. Brusc.

Acuta problemă a locurilor de parcare, creată artificial pentru a face loc autobuzelor aduse cu intermediari de soi și utilizate prin firma condusă de un cumătru, aduce cu sine următoarea întrebare pentru micul sau mediul comerciant cu amănuntul:

”Boss, păi și eu când POT să mai aprovizionez?”.

Nu când e mai bine sau convenabil, ci ”Când POT?”. Unii, mai naivi, s-ar întreba și ”Dar oare cu ce am greșit în fața lui tommy boy, de merit așa ceva?”.

Predictibilitate, administrație prietenoasă cu mediul de afaceri, suport și încurajare față de investitorii locali, acțiuni publice cât mai neinvazive în mediul economic, cultural sau sportiv, viziune de dezvoltare reală și naturală bazată pe specificul populației și al orașului? La Buzău??! Hai sictir!

Acoliții, trepădușii, și chiar capul acestor răutăți afirmă pe orice canal obedient (plătit) de comunicare faptul că agenții ăia economici sunt un fel de agenturi politice, care nu văd răsăritul de muntele de rahat, pentru că nu vor. Nu trebuie să fie logic, trebuie doar să fie spus și repetat atât de des încât, de lehamite, să fie acceptat și să pară drept realitate de către masa de manevră a cetățenilor. Iar la asta se pricep de minune cei fără de căpătâi, cel mult asistenți de măturător de stradă într-o societate principială.

Agenții economici care necesită zilnic aprovizionare cu marfă – ce bine era dacă cineva le-ar fi zis zilnic de atâția ani!,  s-au trezit că au de ales precum minorul de 5 anișori, întrebat de către o rudă tâmpită, pe cine iubește mai mult dintre tata sau mama.

Această simplă operațiune de la baza activității economice normale, aprovizionarea cu marfă, presupune un distribuitor care-ți vine la ușa din spate, îți lasă marfa comandată, ridică eventual ambalaje de la precedenta livrare, predă actele angajatului responsabil cu recepția mărfii și pleacă. Totul în 6 secunde precum la cea mai slabă echipă de F1, dacă nu, ghinion!

Dacă aprovizionezi prea dimineață, cresc costurile cu livrarea. Cel care distribuie trebuie să încarce mai devreme, asta înseamnă o decalare a programului de 8 ore, respectiv mai mulți angajați. Costuri suplimentare are și cel care primește marfa dimineața, pentru că este nevoie de salariați care își încep programul mai devreme cu mult de deschiderea magazinului, care recepționează marfa, care ulterior o manipulează sau o așează pe raft. Astfel, în loc de două schimburi, patronul este nevoit ori să plătească ore suplimentare ori să mai angajeze personal. Nu o spun eu, din vise, se petrece la Constanța.

Într-un oraș campion la șomaj și populație îmbătrânită – pensionari, dacă aprovizionezi după ora deschiderii, să zicem de la 07:00 la 10:00 ca la Oradia, ocupi spațiile de parcare pentru clienți, dacă se mai găsește câte unul răzleț liber tocmai pe considerentul de mai sus. Și uite așa, fără clienți, nu ai vânzări. Pare logic? 

Mai departe! După ora 16:30 de luni până vineri și non-stop sâmbăta și duminica, când parcările din spatele blocurilor devin rezidențiale, ce se va petrece cu vânzările și implicit acești comercianți? Dar cu salariații și familiile lor? Sper că nu crede careva că doar coboară din blocul de deasupra pentru a merge la muncă și că ”modernizarea” infectă nu va avea repercusiuni tragice asupra întregului oraș!

Lăsând la o parte ura de clasă fantastică care încă ne distruge viețile, invidia pe românește, repet la pereți: ce se va alege de cel care investește banii lui sau poate luați de la bancă într-o afacere privată supusă regulilor pieței, precum și de cei care sunt salariați și câștigă onest o pâine muncind acolo? Ce se va alege de cei care nu au bani de mers în mall sau la București pentru un control medical, o pizza, un  covrig sau o carte, dacă în zonele dens populate din Buzău nu vor mai fi astfel de antreprize?

New Pizza are program cu publicul de la 08:00-23:00, simigeria Luca de la 07:00-22.00, Covrigi calzi de vis a vis, de la 06:00-22.00, Bian de la 08:00-21:00, Profi Unirii de la 07:00-22.00 sau Profi Standard Unirii Sud care funcționează non-stop, Boromir Pan Cafe de la 07:00-20:00, Dona de la 07:00-00:00 etc.

În fine, când nu sunt agenții economici tâmpiți, înapoiați sau mânați politic, sunt locuitorii. Să vândă mașinile, ne-a zis parcă cu mânie proletară tommy boy, la 34 de ani de la Revoluția anticomunistă. Dar cui? Tot în Buzău, ar însemna că se relochează problema, nu că se rezolvă prin export.

Și care mașini? Cei cu câte 2-3 de familie, au zis. Dar care familie care își permite 2-3 mașini (RCA, impozit, rovinietă, revizie) mai locuiește la bloc?

Câte decizii de impunere sunt emise anual de către primărie pentru locuitorii riverani Unirii și cel puțin rândului următor de blocuri din spate, este simplu de denunțat public, în 2 secunde și dintr-o tastă. Nu ne vor spune, pentru simplul fapt că această problemă identificată și rostogolită drept principală este una FALSĂ.

Nu vi se pare că proprietatea privată este considerată o rușine, o vină și un lucru nociv dezvoltării orașului? Să fie invidia motivul pentru care investiția privată și munca onestă sunt considerate gangrenele orașului deschis spre indolență, furt, curvăsărie de către acest individ submediocru?

Singurul răspuns de care a fost până acum capabil cetățeanul de Buzău pare a fi împușcatul într-un picior, la alegere. Adică ”Hei, sunt șchiop, dar măcar trăiesc nedemn și modern!”