O dovedește faptul că, atunci când și geniul rutier l-a lovit peste la buci pe tommy boy și acesta a semnat, în beneficiul nostru, proiectul propus dar și pe procesul-verbal de good-2-go, după finalizarea lucrărilor infecte într-o proporție unanim covârștioare, deplasarea rapidă prin cetatea Buzăului a devenit o impietate adusă la adresa siguranței psihice a șoferilor și a întregului organism, când vine vorba de toți cei implicați – pietoni, simpli privitori, bicicliști, șoferii de mai sus, guguștiuci etc.

Când semaforul nu funcționează în intersecția în T dintre Tudor Vladimirescu cu Ion Băieșu, din spatele Hotelului Pietroasa spre Piață, nu este aglomerație. Nu trec doar câte 5 mașini la intervalul spus de semafor. Pietonii, niciunul nu e mort, speranța de viață în zona această fiind imensă, întrucât masa traversatoare este absolut de neglijat, cum e și normal când te deplasezi prin Buzău, de colo până colo.

Datorită faptului că Ion Băieșu de după intersecție se îngustează la o bandă și jumătate, mașinile circulă lipite, pe două rânduri, pentru o deplasare în posibil trei direcții. Au lăsat-o lat cât se poate pentru autobuze, care virează precum vaporul în intersecția următoare, nu de dragul șoferilor ordinari, altfel sigur acolo nu ar mai fi funcționat argumentul că nu sunt necesare locuri de parcare și s-ar fi trasat imediat unele, așa cum face orice edil bun și normal, la cap, zona fiind și una aproape exclusiv comercială. Cât o mai fi.

Faza e că, dacă scapi de acolo, respectiv când nu funcționează semaforul, mai ai o șansă să o pățești, în rond la Episcopie

Aici, morbidul obicei de a te crede sfârc când tu ești doar mucii din dosul mânecii intelectuale, care a văzut mai mult doar zona prohabului decât și a tâmplei, e și desenat pe asfalt. Tehnic, oricine încearcă să nu calce marcajele, este nevoit să dea de volan ca într-o exchivă, slalom pe după ceva invizibil. Că așa le-a dat lor la ață când au trasat liniile. Cum or fi zis ei acolo la ședință, probabil ceva de genul: Și acolo, șefu, eu propun să-i f..em niște dungi așa, hașurate cum ar veni, că vine primăvară și să pară frumos, să fie ca cu copacii!?!

Problema nu e doar la desene. Bicisnicia stă în faptul că cineva, potrivit unui proiect pe care orașul l-a plătit, a înfipt semafoare. Câte semafoare? Toate!!!

Acum, rondul nu mai este rond ci o intersecție rotundă, unde nu se aplică regula de dreapta. Și, după ce stai la roșu, când vii dinspre Unirii, ai de mers înainte pe două benzi, deși una e doar spre stânga, că așa e marcajul. După, iar se fac două, imediat!!! Impecabil în realitate, doar că nu reușesc eu să descriu prin cuvinte, la adevărata valoare, tabloul.

Dacă presupunem că un șofer care circulă pe direcția dinspre Unirii spre Chiristigii este ori inconștient, ori în necunoștință de cauză, șansa este să avem dreptate totală.

Acolo, la trecerea pentru pietoni, nu funcționează semaforul, de așa manieră încât și oamenii și șoferii nu au nevoie decât să se asigure și să-și vadă fiecare de drum. Pentru că nu este foarte aglomerat acel colț, nici cu mașini, nici cu pietoni. Ce faci atunci când tu, șofer, vii dinspre Unirii cum ziceam, unde ai stat deja la semafor, și te îndrepți spre Chiristigii, unde vezi un stâlp de semafor dar nu și culoarea aprinsă – pentru că nu e, și pieton angajat în traversare? Dai peste el și îl înjuri, calci accelerația și fugi, ori te predai autorităților?

Prin urmare, în jumătate din rond care nu este rond se circulă fluent în timp ce a doua jumătate circulă cu translator.

Partea rea, și partea bună, este că orașul pare mai mare, mai plat, mai bălegos.