Domnul Toma, sau tommy boy cum politicos prefer să-l cataloghez, s-a înconjurat de yesmeni, cu sau fără fustă. Cu excepția doamnei Săvulescu, față de care se pare că are un set personal de slăbiciuni, primarul a mutat vădit interesat tot portofoliul de foști subordonați utili peste obediență în zona de management a firmelor publice, TransBus, Compania de Apă, Ram, Urbis, Piețe Târguri și Oboare etc., precum și în administrație. Acolo, în primărie, poziția nu se schimbă vreodată. Deci, să spui da la orice, altcuiva decât altuia care a fost înainte, le e totuna, însă trebuie și acolo o coordonare bună.

Obediența este de preferat, ierarhiile, așa cum ne-a arătat și recentul deces al liderului clanului Corduneanu, doar că există un revers al medaliei, mortal

Cei dispuși să facă faliment împreună cu tine, care nu au pic de rușine să mai scoată privirea în lumea afectată de managementul penal, care la fel ca și tine se cocoață să fie încoronați stăpâni, deși ultima lor diplomă obținută este cea de ticăloșie crasă, și care neam de neamul lor nu visau să depășească pe bune stagiul profesional de 10 clase obligatorii, vor fi primii șobolani ce vor privi corabia pe dinafara ei. Ceea ce poate fi cumpărat, trebuie să fie de vânzare.

Astfel, combinația de indivizi fără scrupule și nepricepuți, aduși pentru a salva orașul de datorii de 20 de milioane de euro la bănci, și tommy boy, a dat naștere unui circuit natural de tocat bani. Prin comenzi executate cu firme prietene, prin angajări de cunoștințe, prin regizarea unor probleme imaginare și disponibilitatea de a servi imediat cauza indiferent de sumă, yesmenii  au contribuit, prin partea lor de parandărăt, la devalizarea orașului. 

Cine dorește să-și imagineze care este amploarea deșertului produs de acțiunile coroborate ale ultimilor 8 ani, doar să ia drept etalon această ciozvârtă care a fost aruncată yesmenilor de către capul executiv al famigliei  de la Buzău. Vedeți salariile, vedeți locurile de muncă ale soților etc!

În cele din urmă, un nepriceput abil niciodată nu se va înconjura de cineva care nu este netot. Preamărirea este o bucățică din motivul total pentru care cineva dorește să fie apreciat la o valoare imaginară.

Fala, sloganul și premiul în defavoarea Parisului, cam așa

tommy boy nu a fost nepriceput doar la treaptă, în liceu. Într-un fel ciudat, lucru îmbucurător, a dovedit stabilitate și constanță în consistența doar din păcate a mediocrității. Fix ca atunci, e și acum. Iar despre starea de fapt combinată sunt atâtea vorbe populare încât tot cea standard rămâne definitorie, respectiv prostul nu este prost destul, dacă nu e și fudul.

tommy boy nu pricepe ușor aproape nimic, motiv pentru care este conștiincios în fixism. Dacă partea lui este îndeplinită, dacă i se completează în minte pătrățelul lui lipsă, atunci nimic nu-l mai interesează. În acel moment, când nimic nu te mai interesează, intră în scenă yesmenii nepricepuți și instabili, precum niște scatofagi, și mătură orice urmă de rațiune rămasă în urma valului de geniu creator marca TB. Așa apar ctitorii uimitoare cel puțin din punct de vedere financiar. Principiul economiei de factură steampunk art nouveau este: pe cât mai scump, cu atât mai inutil! Așa se pot identifica lejer ”Locomotiva” – monument în cinstea vărului primarului, ”Peretele presupusei paralele” – un zid pe după care se cacă călătorii din zona gării, ”Iazul Morilor care e doar una”, flori cu bulbi pe Unirii – scoși după 1 an că începea modernizarea, fotbal & fandbal, bandă unică pentru transport – aveau nevoie apoi de multe autobuze și, nu neapărat la finalul listei, viitorul campus universitar, asta după ce i-am dat cu flit la referendumul de unire cu curtea lui.

Poate crede careva că sunt inteligenți pentru că au combinat faptele și au provocat hemoragia de bănuți în etape individuale, făcându-le greu de urmărit…!!

Ce este greu de priceput că, dacă vrei să nu ai bani pentru proiecte mari, îi consumi pe nimicuri, periodic, anual, mărunt, puțin și constant, să nu bată la ochi decât la final, dacă se mai uită careva? Apoi te apuci de proiectele mari, pentru care normal că ai nevoie de o sursă de finanțare. În cazul nostru, UE. Te legi la cap cu UE, te legi la cap cu civilizația. Tot în cazul nostru, e aia olandeză, dar nu numai.

În fine, binele cu forța doare, așa că a trebuit să acceptăm cu toții că banii europeni sunt condiționați, fapt care încă mai miră pe mulți sănătoși la cap, de proiecte cu aspect de poruncă dumnezeiască. Așa a TREBUIT să dezvolți numeric transportul public, pentru care directorul pus de tine, fost subaltern, a semnat fără nicio problemă sau crâcnă. Trasee noi, necesar de mașini noi, chiar dacă economic societatea nu există, nu se justifică. Cel puțin nu la amploarea actuală.

Au insistat și au cerut teren de la Armată pentru cimitir, un lucru de care orașul are absolută nevoie. Doar că nimeni nu le-a zis celor din primărie că, în afara condiției de a fi alocată Armatei o secțiune din noul cimitir, executanții lucrărilor nu pot fi cei ai casei. Acest aspect a produs o mică întârziere în desemnarea constructorului agreat neoficial în astfel de lucrări. Absolut desigur că și alt preț, aproape dublu față de cât primise Urbis alocați.

Zilele trecute s-a turnat fundarea capelei. Concluzia este să știi când să faci imediat și la fix pasul în spate și să nu creezi furtuni inutile și incontrolabile, devastatoare famigliei.

La fel se petrece și cu campusul, dar latura imobiliară a activității e separată și în derulare

Eșuarea nu este o variantă de luat în calcul de către TB, pentru că niciodată nu a fost în afara ei. El a venit peste noi din poziția socială de paria, de licean ratat la treaptă și care nu a depus vreodată niciun efort să depășească acel nivel, un profesionist ratat și infractor încă nedovedit, practic și ăla ratat. Un fugitiv de viață și de justiție. Un magician al moralei. 

---

Corect ar fi să spunem că eșuarea îi este superioară lui Toma, așadar, de dorit.